Măgarul purtător de moaşte

Ducând pe drum, odată, o raclă cu relicve,
Măgarul îşi umfla cu fală nările,
Crezând cu biata minte a ţanţoşei lui tigve
Că pentru el sunt toate: şi smirna şi cântările.
Dar un drumeţ, văzându-i greşeala, i-ar fi spus
Catârului ce, ţanţoş, privea în jur de sus:
– Jupâne Măgărilă, din păcate,
Cântările şi smirna şi tămâia
Şi tot alaiul ăsta sunt doar pentru momâia
Pe care tu o duci ca prostu-n spate!
Când judele e prost şi căscăui,
Nu-i bai: saluţi în el doar roba lui.