Mustrarea maestrului

Maestrul Zen Sengai avea mai mulți discipoli. Unul dintre aceștia pleca în fiecare noapte din templu, pe ascuns, și mergea în oraș, unde se întâlnea cu femei.
Într-o seară, maestrul Sengai a descoperit, în timp ce inspecta chiliile, lipsa discipolului. A văzut lângă perete și scaunul înalt folosit de acesta pentru a escalada zidul. Sengai a dat scaunul la o parte și s-a așezat în locul acestuia.
Când discipolul s-a întors, spre dimineață, neștiind că fusese descoperit, a pus picioarele pe capul maestrului și a sărit înapoi în chilie. Ajuns înăuntru, l-a văzut pe maestru și, îngrozit, a înțeles ce făcuse.
Sengai l-a privit liniștit și i-a spus: „Dimineața devreme e foarte frig afară. Ai grijă să nu răcești”.
De atunci, discipolul nu s-a mai furișat niciodată afară din chilie.