Povești scurte de adormit copiii Este momentul să ne lăsăm purtați pe aripile viselor, într-o călătorie prin tărâmurile fermecate ale nopții. Închideți ochii și lăsați-vă imaginația să vă poarte departe, în lumi pline de farmec și minuni. Astăzi, înainte de a adormi, vă invit să pășiți într-o poveste cu personaje neobișnuite și locuri de poveste. Într-un colț îndepărtat al pădurii se află o căsuță mică și cochetă, ascunsă printre copaci înalți și frunze verzi. În această căsuță locuiește un ursuleț blând pe nume Martinică, care are o pasiune deosebită pentru povești. În fiecare seară, Martinică se așează lângă șemineu, aprinde lumânărele și deschide o carte de povești vechi și pline de farmec. Cu glasul său cald și dulce, începe să citească cuvintele magice care transformă liniștea nopții în aventuri captivante și întâmplări neașteptate. Așadar, în această noapte, învăluiți-vă în căldura păturicii și lăsați-vă purtați de vocea lui Martinică în lumea fascinantă a poveștilor. Fiecare rând citit este ca o comoară descoperită, iar fiecare capitol este o nouă aventură de explorat. Să vă odihniți și să visați cu ochii deschiși, căci în lumea viselor totul este posibil. Noapte bună, mici exploratori! Măgarul şi statuia Odată un măgar căra în spinare pe străzile oraşului o faimoasă statuie din lemn care trebuia să fie aşezată într-un templu. În timp ce îşi vedea de drum, mulţimea se… Citiți postarea completă Mandarinul purcel Ha Ku şi Van Tan erau prieteni din copilărie. Au crescut împreună. Împreună au învăţat şi şi-au jurat ca la bine şi la rău să se ajute unul pe altul…. Citiți postarea completă Mărul care râde și mărul care plânge Odinioară, pe când purecii erau ciobani, cocoșul—vătășel, vulpea—samsar, coțofana—bărbier, viețuia un padișah care avea doi feciori. Și cu toate că erau ei frați buni, din aceeași mamă și același tată,… Citiți postarea completă Mica – Fărămica Sunt pe lumea asta oameni buni, sunt alţii — răi, dar mai sunt şi unii care n-au nici o ruşine faţă de semenii lor. Ei bine, tocmai peste oameni de… Citiți postarea completă Miriapodul Un miriapod trecea pe o cărare, cu cele 100 de picioare ale sale mișcându-se într-o sincronicitate perfectă. O broască râioasă l-a privit minunându-se: „Cum reușești să îți coordonezi atât de… Citiți postarea completă Morozko – Gerul A fost odată ca niciodată. A fost odată un moş şi-o babă. Moşul avea o fată, baba avea şi ea o fată. Pe fata ei, baba o alinta, o dezmierda,… Citiți postarea completă Moş Ion Roată şi Unirea La 1857, pe când se ferbea Unirea în Iaşi, boierii moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu şi alţii, au găsit cu cale să cheme la Adunare şi câţiva… Citiți postarea completă Motanul încălțat de Charles Perrault Un morar lasase o mostenire destul de modesta celor trei feciori ai sai: o moara, un asin si un motan. Imparteala se facu de indata. Celui mai… Citiți postarea completă Mustrarea maestrului Maestrul Zen Sengai avea mai mulți discipoli. Unul dintre aceștia pleca în fiecare noapte din templu, pe ascuns, și mergea în oraș, unde se întâlnea cu femei. Într-o seară, maestrul… Citiți postarea completă Muzicanţii din Bremen A fost odată un om şi omul ăsta avea un măgar, care de ani şi ani tot cărase la moară saci cu grăunţe. Dar de la un timp bietului dobitoc… Citiți postarea completă← Previous 1 … 8 9 10 … 15 Next →
Măgarul şi statuia Odată un măgar căra în spinare pe străzile oraşului o faimoasă statuie din lemn care trebuia să fie aşezată într-un templu. În timp ce îşi vedea de drum, mulţimea se… Citiți postarea completă
Mandarinul purcel Ha Ku şi Van Tan erau prieteni din copilărie. Au crescut împreună. Împreună au învăţat şi şi-au jurat ca la bine şi la rău să se ajute unul pe altul…. Citiți postarea completă
Mărul care râde și mărul care plânge Odinioară, pe când purecii erau ciobani, cocoșul—vătășel, vulpea—samsar, coțofana—bărbier, viețuia un padișah care avea doi feciori. Și cu toate că erau ei frați buni, din aceeași mamă și același tată,… Citiți postarea completă
Mica – Fărămica Sunt pe lumea asta oameni buni, sunt alţii — răi, dar mai sunt şi unii care n-au nici o ruşine faţă de semenii lor. Ei bine, tocmai peste oameni de… Citiți postarea completă
Miriapodul Un miriapod trecea pe o cărare, cu cele 100 de picioare ale sale mișcându-se într-o sincronicitate perfectă. O broască râioasă l-a privit minunându-se: „Cum reușești să îți coordonezi atât de… Citiți postarea completă
Morozko – Gerul A fost odată ca niciodată. A fost odată un moş şi-o babă. Moşul avea o fată, baba avea şi ea o fată. Pe fata ei, baba o alinta, o dezmierda,… Citiți postarea completă
Moş Ion Roată şi Unirea La 1857, pe când se ferbea Unirea în Iaşi, boierii moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu şi alţii, au găsit cu cale să cheme la Adunare şi câţiva… Citiți postarea completă
Motanul încălțat de Charles Perrault Un morar lasase o mostenire destul de modesta celor trei feciori ai sai: o moara, un asin si un motan. Imparteala se facu de indata. Celui mai… Citiți postarea completă
Mustrarea maestrului Maestrul Zen Sengai avea mai mulți discipoli. Unul dintre aceștia pleca în fiecare noapte din templu, pe ascuns, și mergea în oraș, unde se întâlnea cu femei. Într-o seară, maestrul… Citiți postarea completă
Muzicanţii din Bremen A fost odată un om şi omul ăsta avea un măgar, care de ani şi ani tot cărase la moară saci cu grăunţe. Dar de la un timp bietului dobitoc… Citiți postarea completă