Brumarul

Foaie verde peliniţă,

Colea-n vale-n poieniţă

Frumos doarme-o copiliţă:

Cu părul lăsat pe ţâţă,

Cam pe ţâţă, cam pe spate,

Inima-n mine se bate.

S-o deştepte nu-ndrăznea,

Tabachera o scotea,

Murgului la nas îi da.

Murgu tare străfiga,

Fetiţa de deştepta.

El degrabă mi-o-ntreba

– Eşti fată sau măritată,

Ori zână din cer picată?

– Nu-s fată, nici măritată,

Nici zână din cer picată,

Şi eu-s floare după mare,

Cine mă sărută moare.

Dar matale cine eşti,

Cum te chemi, cum te numeşti?

Eşti băiat ori însurat,

Ori înger din cer picat?

-Nu-s băiat, nici însurat,

Nici înger din cer picat.

Şi eu-s Brumaru cel mai mare

Ce cad noaptea pe răcoare,

Mă ridic în prânzul mare,

Iau mirosul de la floare.