Bine și rău

Când Bankei ținea seminariile sale de meditație, se adunau ucenici din toate părțile Japoniei pentru a participa. În timpul unei astfel de adunări, un ucenic a fost prins furând. Incidentul i-a fost adus la cunoștință lui Bankei, solicitându-i-se ca vinovatul să fie dat afară. Bankei a ignorat cazul.
Mai târziu, același ucenic a fost prins iar furând și Bankei iar a ignorat cazul. Asta i-a înfuriat pe mulți ucenici, care au formulat o cerere că hoțul să fie dat afară, altfel vor pleca ei.
Când Bankei a citit cererea, i-a chemat pe toți înaintea lui. „Voi toți sunteți frați înțelepți”, le-a spus. „Voi știți ce e bine și ce e rău. Deci puteți pleca și altundeva să studiați dacă vreți, dar acest sărman frate nici nu știe să diferențieze binele de rău. Cine îl va învăța dacă eu îl dau afară? Îl voi ține aici chiar dacă veți pleca cu toții.”
Fața fratelui care furase s-a umplut de lacrimi. Întreaga dorință de a fura îi dispăruse.