Bățul cu cap de taur

repovestită de Vaida-Hu Munhuan și Cristina I. Meiță

​Într-o bună zi, un cerșetor bătrân a găsit pe drum un băț tare frumos, care la unul din capete aducea întocmai cu un cap de taur. De cum l-a văzut, și-a spus bucuros: „Ia să iau eu bățul acesta, să mă apăr cu el de câini!”
Cerșetorul cel bătrân era tare leneș și dormea toată ziulica în peștera în care se adăpostea. Odată însă, când dormea ziua în amiaza-mare, după cum îi era obiceiul, se pomeni că-l pocnește cineva peste spinare: „Poc! Poc! Poc!”
Sări speriat în picioare, strigând:
— Aoleoo! Cine mă bate?!
Se uită în toate părțile, dar nevăzând pe nimeni, își spuse: „De bună seamă că am visat”. Se culcă la loc și, din nou, cineva îl pocni peste spinare: „Poc! Poc! Poc!”
Se uită iarăși, speriat, în toate părțile, și-și dădu seama că cel care-l bătea era bățul cu cap de taur.
— Ce te-a apucat, bățule? se răsti la el bătrânul cerșetor.
— Uită-te la tine cât ești de leneș, îi răspunse supărat bățul cu cap de taur. De-atâta leneveală ai ajuns cerșetor. Du-te să muncești pământul cu sapa!

— Da!… Da!… dar nu am sapă, se bâlbâi cerșetorul cel leneș.
Nici nu rosti el bine cuvintele acestea, căci bățul cu cap de taur suflă asupra unui pomișor, și acesta se transformă într-o sapă.
Neavând încotro, cerșetorul a ieșit din peșteră și a început să sape un ogor nedesțelenit. Deodată, a scos din pământ o bucată de aur. Cum a văzut-o, bătrânul a început să sară în sus de bucurie. Atunci i-a apărut în față bățul cu cap de taur, care i-a vorbit astfel:
— În pământul acesta se află mult aur.
Apoi, bățul atinse bucata de aur, care dispăru deîndată.
De atunci, bătrânul cel leneș hotărî să sape fără oprire pământul, din zori și până seara târziu, tot căutând aur. Și astfel, a săpat un ogor întreg, dar aur tot nu a găsit. După ce bătrânul a terminat de săpat ogorul, bățul cu cap de taur a adus un sac cu boabe de grâu și l-a pus pe bătrân să le semene în ogorul pe care-l săpase.
Grâul a încolțit, a crescut mare și frumos și s-a copt, căpătând o culoare galbenă, întocmai ca aurul. Era în toiul verii și venise timpul strângerii recoltei, când, pe neașteptate, apăru din nou bățul cu cap de taur, care-l întrebă pe bătrân:
— Ei, uncheașule, ai găsit aur?
— Am găsit! îi răspunse bătrânul, dând bucuros din cap.
Și astfel, bătrânul care găsise bățul cu cap de taur și-a dat seama că numai munca aduce belșug omului și a devenit un țăran harnic, iar toată lumea a uitat că fusese cândva un cerșetor leneș.