May 4, 2020June 11, 2023 Corbul şi vulpea Jupân corbul câştigase Din negoţul ce-apucase Un bun chilipir de caş, Şi cu dânsu-n cioc se duse P-un copac, unde se puse Ca un om l-al său sălaş. Vulpea, ca o jupâneasă, O cam şterge de p-acasă, Şi ieşise la primblare; Iar bunul miros ce are D-ici, de colo o-ndreptă Sub copac, şi-n sus cătă: „Jupâne corb, plecăciune! O, Doamne, ce frumuseţe! Ce pasăre, ce minune, Ce drag de pene măreţe! Dar n-are glas; ce păcat!” Corbul, îngâmfat în sine, Nicidecum nu-i veni bine Ca vulpea să-l socotească De mut sau să mi-l vorbească Că e prost l-al său cântat. Lungi gâtul, căscă ciocul Şi-ncepu a croncăi. Caşul căzând, vulpea-aci, Cântăreţul păţi jocul. „Jupân corb, precum se vede, Minte numai îţi lipseşte; Şi fă bine de mă crede Şi-nvaţă, te foloseşte: Că de mult, foarte de mult, Din punga celor ce-ascult Linguşitorii trăiesc.” Jean de La Fontaine Povesti pentru copii Corbul și VulpeafabulăJean de La Fontainepovești pentru copii