Plugul și tunul

S-au întâlnit un plug ș-un tun
Pe drumul unui mic cătun.
Și drumul așa strâmt era
Că nu putea
Pe el sa treacă decât unul.

Să treacă Plugu-ntâi sau Tunul?
În marea lor nedumerire
Șezură-n loc,
Dar Tunul, țanțoș, c-o privire
Plină de foc,
Și fulgere țâșnind din ochi-adânci,
Se repezi și dete-un brânci
Plugului, zicând:
— „În lături, țopârlan de rând!”
”Eu cel dintâiu să trec se cade;”
Smerit iu urma să-mi mergi bade!”
Dar Plugul spuse cu sfială:
— „Prietene, fără-ndoială,”
„Pesemne ești smintit, ori… Krupp?”
„Aș înțelege-o rugăminte;”
„Dar să-mi ordoni să treci-nainte?!”

– „Ordon! Iar de nu vrei, – te rup!”
Ș-adaogă: „Nu mă cunoști,”
„Desigur dacă îndrăznești”
„Porunci-mi să te-mpotrivești”
Eu-s fruntea falnicelor oști,„
Și nu s-a-ncumetat nici unul„
A umili pan-acum Tunul!
„Nemernic Plug,”
„Eu aș putea”
„Doar c-o ghiulea”
„Să te distrug!”
„Ar fi să-ți fac însă o farsă”
„Nedemnă de puterea mea.”

„Privește!”
„Și, spune-mi, nu te îngrozește”
„Această gură ce foc varsă”
„Ca un balaur din povești?”
„Și, spune-mi, nu te îngrozești”
„Când glasu-mi suna mânios”
„Ca trăznetul cel fioros?”
„Să-nfrunți, tu, forța mea haină,”
„Tu, vierme târâtor în humă?!”
„O, Plugule, asta-i o glumă!”
„Eu pot preface în ruină”
„Cetăți cu ziduri seculare”
„Și pot trimete la plimbare”
„Pe celălalt tărâm, o Plug,”
„Zecimi de mii de inși !… Toți fug”
„În fața Tunului năpraznic!…”
„Zău, recunoaște: fuși obraznic!”

Sărmanul Plug rămase o clipă
Îngândurat.
Unui puternic îngâmfat
E greu să-i dai răspuns în pripă.
Dar, după ce se chibzui,
Grăi:
— „Mărturisesc cu resemnare:”
„Puterea ta este mai mare,”
„O Tun”
„Nebun!”
„Și-și închină fața sa plânsă”
„Mărturisește și tu însă”
„Ca și eu deși nu-s fălos”
„Pe lumea asta-s de folos!”
„Urgia ta pustiitoare”
„Distruge sate si ogoare,”
„Și ori pe unde treci lași gol,”
„Ruina, jale și pârjol!”
„Ș-atunci vin eu, Plug oropsit,”
„Și dreg ce tu ai nimicit:”
„Colibele nefericite”
„Și lanurile aurite,”
„Ca-n urma brazdei Plugului”
„Cresc spicele belșugului,”
„Și nu-i pamânt mai mult bogat”
„Ca cel cu sânge îngrășat!”

Așa vorbiră plug și tun
Pe drumul micului cătun.
Dar, iată, după un tufau
Le iese-n cale un țăran,
Care le zise: — „Pace vouă!”
„Unelte sunteți amândouă”
„De o potriva de utile:”
„Tu, mândre tun, ești vitejia,”
„Tu, plug umil, ești hărnicia!”
„Și trebuie sa vă legați”
„Ca frați!”
„Și, mai ales, să nu uitați”
„Ca eu țăranu-n veci jertfit,”
„Ca mucenicul osândit”
„Să piară pe aprinsul rug, —”
„Eu mânuesc și tun și plug!”