Bufnița cea pizmașă

Pe acoperişul unui palat împărătesc s-a aşezat odată o bufniţă.
În grădină, pe un palmier înalt a văzut o privighetoare. Trecând pe lângă palmier, toţi curtenii se plecau până la pământ înaintea micuţei privighetori.
Chiar împăratul s-a ivit curând în grădină. Aducea o tavă de aur cu seminţe alese. Împăratul a aşezat tava pe pământ, iar privighetoarea a zburat din copac şi-a prins a ciuguli din seminţe.
Dacă împăratul şi curtenii au părăsit grădina, bufniţa a întrebat-o pe privighetoare:

— Ia spune, prin ce ţi-ai câştigat atâta dragoste?
Privighetoarea i-a răspuns:
— Împăratul mă iubeşte pentru felul cum cânt. A poruncit curtenilor să-mi împlinească orice dorinţă şi vine zilnic de mă hrăneşte cu seminţe de pe tava de aur.
Când s-a înserat, bufnita şi-a spus: „Glasul meu e mai frumos decât al privighetorii. Dacă mă va auzi cântând, împăratul va alunga privighetoarea şi le va porunci curtenilor să-mi împlinească mie toate dorinţele”.
Zicându-şi aşa, bufnița a prins a țipa din răsputeri. Atât de straşnic a ţipat, că i-a trezit îndată pe toți cei ce dormeau în palat.
— Cine-a îndrăznit să ţipe atât de păcătos în palatul meu? s-a mâniat împăratul. Ia să-mi găsiţi vinovatul şi să mi-l aduceţi aici!
Curtenii au sărit să-mplinească porunca împăratului. Nu le-a fost greu să afle bufniţa, că ţipa într-una. Au prins-o, aşadar, au înfăţişat-o împăratului şi-au glăsuit:
​ — Stăpine, iacă cine a îndrăznit să-ţi tulbure liniştea!
— Jumuliţi-o de vie! a poruncit împăratul.
Slugile au pus mâna pe bufnită, au jumulit-o de-a rămas în pielea goală, şi-au dat-o afară din palat.
Şi bufniţa cea pizmaşă abia a putut ajunge cu chiu cu vai în pădure.
…Ades le povesteşte papagalilor neplăcuta ei păţanie şi-ntotdeauna o bârfeşte pe privighetoare:
— Ea e vinovată de toate! Din pricina ei sunt nevoită să umblu în pielea goală!
— Ce vină are privighetoarea? întreabă miraţi papagalii.

— Păi cum? Dacă n-aş fi întâlnit-o la palat, nu m-aș fi apucat să cânt. Iar dacă n-aș fi cântat, n-aş fi fost jumulită. E limpede că privighetoarea-i vinovată de nenorocirea mea!
Să nu semănaţi niciodată cu bufnița, prieteni, şi să nu-i învinuiți pe alţii de vinile voastre!