Bâta răzbunării

repovestire de Li Iu-Giu și Olga Stratulat
Povești nemuritoare nr. 8, Editura Ion Creangă, București, 1974

Demult, într-o localitate din inima Mongoliei, era un flăcău priceput, care se numea I Hă Hu Chu. În timp ce oamenii trăgeau o brazdă, el trăgea zece brazde, în timp ce oamenii duceau în spinare un sac cu cereale, el ducea zece saci, trecând drept un om bun la toate. Dar I Hă Hu Chu trăia în sărăcie și mizerie dintotdeauna, nu avea un pantalon ca lumea, niciodată nu putea să se sature la o masă, iar zilele nefericite ca norii din iunie puneau tot timpul stăpânire pe el.
Într-o zi, când I Hă Hu Chu era la poalele muntelui, arând pentru boier, o pasăre de un galben auriu a zburat drept în fața plugului său, ciripindu-i:
— Harnicule, priceputule I Hă Hu Chu, ți-am adus Pomul Fericirii, pe care să-l pui în fața ferestrei tale. Când va înmuguri și va înflori, să-l scuturi de trei ori, spunând că vrei aur și atunci o să ai aur.
Pasărea aurie a pus un brad verde pe plug și a zburat. I Hă Hu Chu a sădit pomul în fața ferestrei. În fiecare zi, după ce termina lucrul, plivea buruienile, îl stropea, și brăduțul a înmugurit și a înflorit foarte repede. Atunci flăcăul s-a bucurat mult și a scuturat de trei ori Pomul Fericirii, zicând:
— Vreau aur!
Îndată pe pământ a căzut aur. Vesel, a adunat aurul și l-a pus bine. N-a trecut mult și boierul a aflat și și-a trimis oamenii să-i ia cu sila Pomul Fericirii.
Boierul a plantat Pomul în fața ferestrei sale și l-a înconjurat cu un zid de aur.
Nu după mult timp, Pomul a înmugurit și a înflorit. Atunci, boierul îmbuibat a scuturat de trei ori Pomul Fericirii, zbierând:
— Vreau aur!
Din pom au căzut multe broaște râioase, unele s-au îndreptat spre casă, iar altele l-au împresurat, urcându-se pe el.
Boierul, speriat, a început să strige:
— Veniți încoace, doborâți acest pom veninos, deschideți zidul de aur!
Argații au doborât Pomul și au desfăcut zidul de aur.
De când boierul îi luase Pomul Fericirii, I Hă Hu Chu ducea dorul păsării aurii și al Pomului Fericirii.
Într-o zi, când I Hă Hu Chu căra boierului grânele acasă, pasărea aurie veni purtând un coșuleț în cioc și ciripi:

— Harnicule, priceputule I Hă Hu Chu, ți-am adus Coșul Fericirii. Du-te cu el acasă, trebuie să spui doar că vrei făină albă și în coș va fi făină.
Pasărea aurie a așezat Coșul Fericirii pe spinarea calului din spate de la căruță și a zburat.
După ce I Hă Hu Chu s-a întors cu Coșul Fericirii, a făcut curat lună în casă și a zis:
— Vreau făină albă!
​ Într-adevăr, coșul s-a umplut cu făină albă. N-a trecut mult și boierul a aflat și și-a trimis oamenii să-i ia cu sila Coșul Fericirii.
Boierul a avut Coșul Fericirii, pe care l-a încuiat în camera de la răsărit, pe care a poleit-o toată în aur și apoi, lungindu se în pat, a strigat:
— Vreau făină albă!
Deodată s-au auzit niște zgomote înfiorătoare în camera de la răsărit. Boierul s-a bucurat foarte mult și în grabă s-a dus să vadă. Spre marea lui uimire, toată camera era plină de broaște râioase. Speriat, și-a strigat argații:
— Veniți și luați imediat coșul de aici, aruncați-l în magazie și scoateți aurul de pe pereți!
Argații au îndeplinit poruncile degrabă.
După ce boierul îi luase și Coșul Fericirii, I Hă Hu Chu ducea dorul păsării aurii, al Pomului Fericirii și al Coșului Fericirii.
Într-o zi, pe când I Hă Hu Chu purta coșul cu îngrășăminte pentru boier, pasărea aurie s-a așezat pe calul din spate al căruții, ciripind:
— Harnicule, priceputule I Hă Hu Chu, am să-ți dăruiesc Bâta Răzbunării. Când îi vei spune „lovește”, va lovi.
Pasărea aurie a așezat Bâta Răzbunării pe spatele calului și și-a luat zborul.
I Hă Hu Chu a intrat în casa boierului cu Bâta Răzbunării. S-a așezat în fața boierului îmbuibat, cu capul cât o baniță, și l-a întrebat:
— Îmi dai Pomul Fericirii și Coșul Fericirii înapoi? Dacă nu, ai să vezi ce n-ai văzut!
Boierul, auzind vorbele lui I Hă Hu Chu, s-a făcut foc de mânie și a zis:
— Nesocotitule, așa vorbești tu cu stăpânul tău? Piei din fața mea, dacă nu, am să chem oamenii să te stâlcească în bătaie!
Mânios, s-a sculat și a întins mâna, vrând să-l lovească pe I Hă Hu Chu. Însă I Hă Hu Chu a fost mai ager, s-a ferit, și a tras din mânecă Bâta Răzbunării, strigând:
— Lovește! Lovește! Lovește!
Bâta a început să burdușească scăfârlia boierului, răpăind cum răpăie picăturile de ploaie. Boierul, mânios, urlă:
— Veniți în grabă și arestați-l pe I Hă Hu Chu!
Toată familia boierului s-a bulucit în preajmă-i. Bâta Răzbunării nu se oprea deloc, lovea în ai lui toți, și nimeni din cei loviți nu îndrăznea să facă un pas înainte.
În cele din urmă, boierul căzu mort în bătaie. Harnicul, priceputul I Hă Hu Chu a dus Pomul Fericirii și Coșul Fericirii acasă și de atunci trăiește fericit.