Tichia fermecata

A FOST ODATA intr-o vreme un imparat foarte bogat, si avea o fata frumoasa si chipesa ca o zana; multi feciori de imparat au petit-o, dar ea nu voia sa se marite. In fiecare seara spunea sa i se puna sub perna o pereche de papucasi de matase, iar in zorii zilei acestia erau gasiti umblati si tociti. Si cati au umblat dupa ea, le-a spus:

– Cine-mi va afla taina, cum de mi se rup papucasii, pe acela mi-l voi lua de barbat; de altcum voi da porunca sa-l ucida.

Au venit feciori de imparat din toate patru marginile lumii, ca sa-i descopere taina si sa oia de nevasta, dar vai de capul lor!… Nimeni n-a putut sa o descopere si asa i-a ucis pe toti.

Dar un fecior de imparat, foarte frumos si singur copil la parinti, intr-o zi spune:

– Am sa merg si eu, sa vad cum se face de i se rup papucii de sub perna.

Parintii insa i-au spus:

– Ah, dragul nostru, ce vrei sa faci? Unde vrei sa mergi ? Nu vezi cati feciori de imparat si-au prapadit viata? Dar nenorocitul de el o tinea mereu:

– Vreau sa ma duc, vreau sa ma duc!

– Parintii au mai incercat cat au mai incercat, apoi i-au spus numai atat:

– Du-te cu norocul si binecuvantarea noastra!

El le-a sarutat mana si a plecat. Si cum merge pe drum, ii iese in cale o batrana.

– Buna ziua, maicuta!

– Sa ai parte de bine, fatul meu! N-as putea sti, unde si la ce te duci ? ii spune batrana.

– Ce sa-ti spun, maicuta?! Ma duc si eu la cutare fata de imparat, care a omorat atatia feciori de imparat, pentru can-au putut dezlega ramasagul la care s-au prins.

– Dar la ce ramasag ii pune? intreba batrana.

– Apoi in fiecare seara asaza cate o pereche de papuci de matase sub perna si a doua zi dimineata sunt rupti; cum se face treaba asta?

– Oh, fatul meu, ca sa descopere cineva cum de se intampla, trebuie sa aiba cap si picioare!

– Eu, maicuta, am si minte si picioare bune; si hotarat ma duc sau ca voi lua-o de nevasta, sau ca ma vor ucide.

– Mie-mi pare rau de tineretele tale, i-a spus batrana, si-ti voi spune un lucru, ca sa nu te poata omori. Uite, ia cu tine aceasta tichie! Si-i da o tichie alba, de aba, spunandu-i: Sa stii, cum o pui cap si o porti nu te mai vede nimeni. Iacata, stai sa vezi; sa mi-o pun eu! Cum a pus-o batrana, s-a facut nevazuta.

– Ei, ai vazut, fatul meu? Aceasta e tichie fermecata. Fata aceea de imparat, la care te duci, umbla cu feciori de imparat care-s fermecati. Si cum vei ajunge, te va aseza la masa si va avea doua sticlute cu vin. Aceea care iti va pune-o inaintea ta, e cu farmece; si sa faci chip si fel si sa nu bei din ea. Ea iti va spune: ,,bea, bea!. Iar tu sa o iei in mana ca si cum ai vrea sa bei vinul, dar sub barba sa ai un burete si, facandu-te cabei vinul, sa-l torni in burete si sa te prefaci ca ai si adormit. Mai departe, baga de seama ce o sa faca! Poate ca o sa vezi cum iese pe usa afara; iti pui si tu in cap tichia, care te face nevazut, si incetisor, incetisor, mergi pe urma ei. Cat despre celelalte, fatul meu, vei avea tu atata minte! Eu, una, cred ca o sa izbutesti!

– Cum sa-ti rasplatesc, maicuta, pentru povata ce mi-ai dat-o? a spus feciorul de imparat.

– Nimic nu vreau de la tine, fatul meu, caci eu sunt ursitoarea ta cea buna, i-a spus si s-a facut nevazuta.

Feciorul de imparat a luat tichia si a ascuns-o in san. A pornit la drum si merge inspre curtile fetei de imparat. Se infatiseaza la tatal ei si-i spune:

– Sa traiesti intru multi ani, imparate; eu am venit de dragul fetei tale, sa-mi spui ce trebuie sa fac, ca sa mi-o pot lua de nevasta.

– Mai intai, fatul meu, sa-mi spui cine esti.

– Eu sunt fecior de imparat si singur la parinti, baiatul cutarui imparat, a raspuns el, si am auzit de frumusetea fetei tale si am venit: ori s-o iau de nevasta, ori sa mor.

– Ce sa-ti spun, dragul meu, pacat de tineretele tale, ii spune imparatul.

– Ei, spune-mi ce trebuie sa fac? Si poate ca am noroc.

– Ce sa-ti spun, fatul meu? Sunt trei ani acuma, avea cincisprezece ani atuncea, grai imparatul; in fiecare seara ii punem sub perna cate o pereche de papuci si dimineata ii gasim umblati si rupti. Si nimeni nu poate afla cum de se face lucrul asta; si spre marea noastra durere, multi feciori de imparat am ucis.

Sa incerc si eu, cum mi-a fi ursita, a vorbit feciorul de imparat.

Atunci imparatul a batut din palme si a chemat o sluga, care 1-a dus la fata de imparat. Aceasta, cum l-a vazut, se ridica si spune catre sluga:

– Nu s-a mai saturat inca tatal meu sa mi-i trimita pe cap? Apoi a grait catre feciorul de imparat: Sezi!

Si a poruncit sa fie pusa masa, ca sa manance. Au intrat mai multe roabe si au asternut masa frumoasa cu mancaruri si dulciuri si fel de fel de fructe; si au adus si doua butelii frumoase cu vin.

Apoi i-a spus:

– Fii bun, sa ne asezam la masa, dragul meu! Si s-au asezat la masa; si ea rade si glumeste si-i spune mereu – Dar de ce nu bei vin?

– Ei, incetul cu incetul, il voi bea, raspunde el. Si dansa si-a turnat din sticla ei si a baut. Apoi a luat si sticla lui si i-a turnat in pahar.

– Hai sa bem in sanatatea ta, ii spune ea.

Si s-a prefacut acela ca a baut, dar asa ca si 1-a turnat pe sub barba si nici un strop nu i-a venit in gura. Cum a golit paharul, spune:

– Ah, am ametit! Trebuie sa ies nitel afara! A iesit afara, a stors cu bagare de seama buretele si 1-a pus la loc sub barba. Apoi intra si spune: Nu mai pot!

Si cum a rostit: “nu mai pot, s-a si prabusit jos, ca si cum ar fi fost lesinat”. Atunci fata de imparat a spus catre slujnice:

– S-a dus si asta! Luati-l si aruncati-l in pat colea!

Cum s-a facut noapte bine, de dormeau cu totii in palat, se scoala fetiscana mea de imparat, isi ia papucii cei frumos de sub perna, deschide apoi un dulap si ia doua vargute, una de argint si cealalta de aur, se intoarce si sopteste catre feciorul de imparat:

– Iti va merge si tie capul sa caute pe ceilalti feciori de imparat!

Dar cum s-a departat si s-a indreptat spre usa, s-a sculat si el si si-a pus tichia fermecata, pornindu-se agale, agale, in urma ei. Iar fata de imparat a atins usa cu varguta cea de argint si usa s-a deschis de la sine. A coborat scarile palatului si a ajuns la cea mare; o atinge cu varguta de aur, iar poarta se deschide.

Apoi pornesc amandoi; ea inainte si el dupa dansa, cu tichia fermecata in cap. Merg ei ce merg, prin locuri neumblate si hatisuri intunecoase ca noaptea. Din cand in cand, aude ea inapoia ei trosnind cate o crenguta; se intoarce, nu vede pe nimeni si-si vede din nou de drum.

Au mers, au mers, in sfarsit, feciorul de imparat zareste un palat mare, cu totul luminat de sus pana jos; totul stralucea. Si cum au vazut-o ca vine, apar trei feciori frumosi de imparat, fiecare cu o faclie in mana, coborand intru intampinarea ei, ca sa o primeasca.

Acestia erau trei feciori de imparat si au fost fermecati. Au vazut-o o data la o hora si s-au indragostit tustrei; si de aceea nici unu n-a luat-o, ci au plecat in lumea larga, de li s-a pierdut urma. Cum au vazut-o, s-au imbratisat si i-au spus:

– Ce ai intarziat, iubito, sa vii in asta-seara?

– Ce sa va spun? Taica-meu iar mi-a adus un natarau de fecior de imparat si am stat pana ce a adormit, iar maine va pleca si el sa-si gaseasca tovarasii. Dar pe drum, cum veneam, parca auzeam ceva in urma-mi si m-am speriat. Sa fi fost un sarpe? Oare ce a fost?

– Nu, nu, n-a fost nimic, vorbira feciorii de imparat, pentru ca noi ii tinem legati pe toti cei omorati! A fost numai inchipuire! Si au luat-o si au dus-o in sus pe scari, iar in urma lor, el, cu tichia fermecata.

Sus, sus de tot, dupa cea din urma treapta, se gasea un ghiveci mare cu totului tot de aur; iar. in ghiveciul de aur era un pomisor ca un leandru, peste tot cu diamante si rubine. Cand ei mergeau inauntru, acela, cu tichia, a taiat o crenguta si a ascuns-o in san. Si s-au asezat la masa, iar deasupra lumina un policandru frumos din diamante. Farfuria fetei de imparat din care manca ea, furculita, lingura el, toate erau de aur cu diamante si rubine.

Dupa ce au mancat bine, i-au adus un lighean si i-au turnat apa de s-a spalat si s-a sters cu un servet de aur; iar dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun; cel cu tichia insa, dindarat, l-a si apucat. Au trecut apoi intr-o sala mare si frumoasa, ca sa petreaca; acela insa ia farfuria, furculita si cutitul ei si le ascunde bine in san.

Tarziu, dupa petrecere, cei trei feciori de imparat au luat fiecare cate o faclie si au petrecut-o pe fata de imparat pana la poarta; si dansa a plecat. Feciorul de imparat cu tichia fermecata s-a luat si el, singurel, singurel, pe urma ei; si au ajuns iarasi la palat.

Scoate ea varguta cea de aur, deschide poarta; hop si el dupa dansa. Urca scarile, iar deschide usa cu varguta cea de argint si in urma ei intra si dansul. Cat s-a dus ea sa se dezbrace, acela se urca in pat, se acopere cu plapuma si face pe mortul.

Fata de imparat, intre timp, s-a dezbracat, si-a strans podoabele de diamant, si-a ascuns vargute1e, si-a scos papucii, rupti acu’, si i-a pus sub perna la loc. Merge apoi, se uita la el si se face a rade:

– Maine te dau gata si pe tine!

A dat Dumnezeu de s-a facut ziua; imparatul repede a trimis sa vada papucii de sub perna: rupti si tociti! Atunci imparatul trimite doi oameni, de-l cheama pe feciorul de imparat si-i spune:

– Ei, fatul meu, papucii s-au rupt; poti sa ne spui cum s-a intamplat aceasta?

– Sa traiesti intru multi ani, imparate! Cheama-ti divanu1 sa-ti vina toti sfetnicii si logofatul cel mare si atunci o sa-ti spun.
Si cand s-a strans de jur imprejur sfatul cel mare, atunci feciorul de imparat a spus:

– Fiti buni, de mai impliniti-mi o dorinta inca!

– Spune-mi, vorbi imparatul, ce doresti?

– Acolo, in geamlacul cel de sus, sa fie buna sa vina fata de imparat, sa asculte si dansa. Imparatul a si poruncit indata sa-i vina fata si sa se aseze in geamlac. Cum a venit, feciorul de imparat a si inceput:

– Maria ta esti nedumenit cum de se rup papucasii cei de matase?! Cum sa nu se rupa, daca toata noaptea alearga prin coclauri si locuri neumblate?!

– Baga de seama, i-a spus imparatul, sa nu indrugi la minciuni, caci o sa te pun la chinuri, inainte de a-ti taia capul.

– Un om care s-a hotarat, ii raspunde feciorul de imparat, sa-si puna capul, pentru a scapa de moarte atatia feciori de imparat, acela nu spune minciuni niciodata!

– Ei, dar despre ce coclauri vorbesti, despre ce coclauri neumblate? il intreaba imparatul.

– Apoi, aseara, cand maria ta m-ai trimis la fata, masa era pregatita; si pe masa era o sticla cu vin. Dupa aceea insa fata a batut din palme si au mai adus inca una, pentru mine. Atunci am cazut la banuiala, ca de ce adica mie sa-mi aduca alt vin si dansa sa bea din altul. Am facut chip si fel de mi-am pus batista sub barba si am turnat vinul intr-insa si nu 1-am baut.

Si le-a povestit toate cate le stim, despre vargute, cum au iesit din palat, cum au plecat si pe ce drum, cum au ajuns la celalalt palat! Puteti sa va inchipuiti ce fete facea fata imparatului, care asculta de sus din geamlac! Si cum au intampinat-o cei trei feciori de imparat si au dus-o la palat.

Iar sus de tot, dupa cea din urma treapta, le spune fecioru1 de imparat, era un ghiveci frumos de aur, si in el un pomisor, leandru, tot cu diamante si rubine, poftim si o crenguta, pe care am taiat-o drept marturie! Nu e aaa ca e din leandru ce era sus pe scara? O recunosti? se indreapta catre fata de imparat. Dar aceea nu scoate nici un cuvant! Iar imparatul nu-si gasea loc pe tron, nici liniste, si mereu tragea de barba.

Si apoi, urmeaza feciorul de imparat, s-au asezat la masa sa manance. Apoi au adus un lighean si un ibricel de aur, ca sa se spele pe maini; si unu ii tinea ligheanul, altul ii turna cu ibricul, iar cel de al treilea i-a adus un servet de aur, ca sa se stearga. Si dupa ce s-a sters, l-a aruncat pe speteaza unui scaun ce era acolo pe aproape; si, poftiti, servetul inca l-am luat cu mine!

Apoi s-au dus intr-o sala mare sa petreaca, si atunci eu am luat farfuria ei, lingura ei, cutitul si furculita ei, toate cu diamante, drept marturie. Si in vreme ce spunea acestea, scoate din san farfuria si celelalte, cate le-a spus, si le arata.

Fata de imparat face fete, fete si nu spune nimic, numai sta ca pe ace, de nelinistita ce era. Iar imparatul scoate sabia din teaca si fuge la dansa s-o omoare.

– Sunt trei ani de zile, de cand ne tii in chin, si ai ucis atatia feciori de imparat si mai traiesti inca!?

Mare tulburare s-a facut si au sarit cu totii, de l-au oprit pe imparat si i-au spus:

– Imparate, maria ta, vrei sa-ti omori copilul? Nu te gandesti ca nu mai ai altul? Marit-o mai bine!

– Sa mai vedem, daca vreau si eu s-o iau, se face a spune feciorul de imparat.

– Asta nu se poate, au spus toti ceilalti, de vreme ce ai castigat prinsoarea o vei lua-o de nevasta!

– O primesc de nevasta, dar cu o invoiala: sa-si arda toate vrajitoriile, sa-si arunce in foc, de sa le topeasca, vargutele, cea de argint si cea de aur, si apoi o iau acasa la parintii mei, sa vad cum ma are de drag. Si de nu se va multumi sa sada acolo, sa nu va fie cu suparare, v-o trimit inapoi. Atunci au intrebat-o si pe ea:

– Primesti toate acestea?

– Le primesc, a raspuns fata.

Atunci au trimis crainic, de au dat de stire: ,,A scapat de farmece printesa si a luat de barbat un fecior frumos de imparat. Cantari si timpane, bucurie mare. Si-a luat nevasta si s-a dus la parintii lui.

Trei zile si trei nopti a tinut masa. Si m-au poftit si pe mine, dar n-am apucat sa ma duc, ci mi-au trimis un os de ros, incat mi-am scrantit falcile, si 1-am dat incolo, de 1-am aruncat peste casa. Si nici eu n-am fost pe acolo si nici tu sa nu ma crezi numaidecat!