Tanu

Tanu i-un motan cuminte,
Şi-i atâta de curat,
C-are voie să se culce
Chiar cu pernele din pat.
Ilenuţa îl iubeşte
Şi se joacă mult cu el,
Astăzi însă-i supărată,
Nu l-a mângâiat defel!
„Miau!” o-mbie din fereastră,
Dar fetiţa stă pe loc:
– Taci, măi Tanule, că mie
Nu-mi mai vine să mă joc!
– Ce-ai păţit?
– Nimic, dar mama
Aşa aspru m-a certat!
– I-ai greşit ceva?
– De unde!?
Pentru că nu m-am spălat!
– Ştii, fetiţa mea cuminte,
Iartă-mă că-ţi spun, dar eu,
Pentru asta, te-aş şi bate
Dac-ai fi copilul meu!