Ieşind, deci, în zorii zilei din casele lor, au pornit-o către meleaguri depărtate şi, spre amiază, s-au întâlnit cu un ţăran.
— Să-l rugăm pe necioplitul ăsta să ne conducă peste munţi — a zis unul dintre brahmani.
Şi-ndată i-a şi grăit ţăranului:
— Ai în faţa ta trei brahmani învăţaţi. Îţi îngăduim să ne călăuzeşti peste munţi…
Cu multă sfială şi-a dus ţăranul mâinile la frunte şi-a dat răspuns:
— O, domni preaînvăţaţi, urmaţi-mă!
Şi au pornit.
Curând s-a ivit o potecă de munte şi brahmanii au prins a sui în urma ţăranului. Ajungând ei la marginea pădurii, s-a oprit deodată ţăranul şi-a şoptit:
​ — O, domni înţelepţi, s-o luăm printr-altă parte; priviţi, colo, sub tufă, doarme un leu!
Brahmanul care mergea înainte a zis râzând:
— Necioplitul ăsta nu pricepe nici măcar că leul nu doarme, ci-i mort de cine ştie când!
Un alt brahman i-a spus atunci ţăranului:
— Uite cât de mari ni-s cunoştinţele! Îndată o să-l înviem pe leul ăsta mort.
— Dar de ce? De ce? a strigat ţăranul. Doar e un leu! Ce nevoie aveţi să-l înviaţi?
— Ni-i şi silă să dăm ascultare cuvintelor bădăranului ăstuia! s-au sumeţit brahmanii. De-aia am învăţat, ca să ne ţinem cunoştinţele sub obroc?
Atunci țăranul s-a urcat zorit într-un copac şi de acolo a început a holba ochii la minunile brahmanilor.
Iar brahmanii cei învăţaţi l-au reînsufleţit într-adevăr pe leu. Deschizându-şi ochii, leul s-a ridicat pe labele-i puternice, s-a întins şi i-a văzut deodată pe brahmani.

Stăpânul munţilor a scos un urlet cumplit, a sărit la brahmanii cei învăţaţi şi, de bună seamă, i-a făcut fărâme. Iar ţăranul necioplit a aşteptat până ce leul a plecat la adăpătoare, apoi şi-a văzut cu bine de drum.
Şi, iacă, se-adevereşte că ştiinţa, pentru prost, e ca lumina lămpii pentru orb!

* Brahman – Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma.

The post Proștii învățați first appeared on Rezumate ale poveștilor copilăriei.