April 29, 2020May 6, 2020 Toporul şi pădurea Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face, Dar că vorbea odată lemne şi dobitoace Nu rămâne-ndoială; pentru că de n-ar fi, Nici nu s-ar povesti. Şi caii lui Ahil, care proorocea, Negreşit că au fost, de vreme ce-l trăgea. Întâmplarea ce ştiu şi voi s-o povestesc Mi-a spus-o un bătrân pe care îl cinstesc Şi care îmi zicea Că şi el o ştia De la strămoşii lui, Care strămoşi ai lui zicea şi ei c-o ştiu De la un alt strămoş, ce nu mai este viu Şi p-ai cărui strămoşi, zău, nu poci să vi-i spui. Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă, Un ţăran se dusese să-şi ia lemne de casă. Trebuie să ştiţi, însă, şi poci să dau dovadă, Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă. Astfel se încep toate: vremea desăvâr?e?te Orice inventă omul şi orice duhul naşte. Aşa ţăranul nostru, numai cu fieru-n mână, Începu să slutească pădurea cea bătrână. Tufani, palteni, ghindarii se îngroziră foarte: „Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte – Începură să zică – toporul e aproape!” – „E vreunul d-ai noştri cu ei să le ajute?” Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute Şi care era singur ceva mai la o parte. – „Nu”. – „Aşa fiţi în pace: astă dată-avem parte; Toporul şi ţăranul alt n-o să izbutească, Decât să ostenească.” Stejaru-avu dreptate: După multă silinţă, cercări îndelungate, Dând în dreapta şi-n stânga, cu puţină sporire, Ţăranul se întoarse fără de izbutire. Dar când avu toporul o coadă de lemn tare, Puteţi judeca singuri ce tristă întâmplare. Istoria aceasta, d-o fi adevărată, Îmi pare că arată Că în fieşce ţară Cele mai multe rele nu vin de pe afară, Nu le aduc streinii, ci ni le face toate Un pământean d-ai noştri, o rudă sau un frate. Grigore Alexandrescu fabulăGrigore AlexandrescuToporul şi pădurea