Bufonul şi ţăranul

La un bâlci de la ţară şi-a făcut apariţia un bufon care a făcut pe toată lumea să râda în hohote prin felul în care imita vocile şi răgetele animalelor. El şi-a încheiat spectacolul cu un guiţat atât de asemănător cu cel al unui porc, încât spectatorii s-au gândit că are ascuns un godac în spatele scenei. Un ţăran care stătea în primele locuri s-a ridicat însă în picioare şi a anunţat cu iritare:

„Credeti voi că în acest fel guiţă cu adevarat un porc? Nu este deloc aşa. Asteptaţi pâna mâine şi am să vă arăt eu cum se face.”
Oamenii au râs de el dar, a doua zi, ţăranul şi-a făcut apariţia pe scenă şi a început să guiţe atât de urât, încât spectatorii l-au fluierat, l-au huiduit şi au aruncat cu pietre în el pentru a-l face să termine odată.

„Voi, proştilor „, a strigat indignat ţăranul, „uitaţi-vă pe cine l-aţi fluierat”, şi a scos din sân la iveală un mic purcel pe care îl pişcase pâna atunci de ureche pentru a-l face să guiţe.

Morala: „Adeseori oamenii aplaudă o imitaţie şi huiduie un lucru adevărat.”