Calul şi Măgarul

În lumea asta se cuvine
Să te ajuţi cu orişicine.
Murind, vecinul tău de lângă casă
Pe tine toate grijile le lasă.
Măgarul, copleşit de-aşa poveri
– Fiind în slujba unor mari boieri –
Rugă un Cal ce-avea pe dânsul şa
O parte din povară doar să-i ia,
Că altfel n-o s-ajungă în viaţă la oraş:
– „Ar fi nimica toată o parte din samar.”
Dar Murgul boiernaş
Refuză şi îşi vede de drum, fără habar,
Aşa încât Măgarul muri pe drum, răpus
De-atâta greutate…
Şi Murgul duse toate poverile în spate,
Căit, precum şi pielea Măgarului în plus.