Capra prefăcută-n vârcolac

O poveste cu un brahman * şi patru oameni şireţi:
Sosind vremea ploilor, a sosit și vremea jertfelor aduse zeilor. Și, iacă, a cumpărat un brahman o căpriţă albă, a luat-o pe umeri și a pornit către un templu depărtat, în care credincioșii-i îmbunau cu jertfe pe zei.
Şi, cum mergea el așa către templu, l-au zărit patru sărăntoci flămânzi, şireţi nevoie mare. Şi şi-au zis ei că n-ar fi rău să-i ia brahmanului căprița cea albă, s-o vândă și să se aleagă cu un prânz îmbelșugat, în schimbul banilor luaţi pe capră.
Punându-și deci una ca asta în minte, au luat-o cei patru șireți pe cărări cotite, l-au ajuns din urmă pe brahman, iar unul dintre ei i-a ieșit în întâmpinare. Dacă a ajuns în dreptul brahmanului, cel dintâi șiret s-a oprit și l-a întrebat:
— O, cinstite părinte, încotro cu povara asta?
I-a răspuns brahmanul, măreţ:
— Către un templu depărtat, ca s-o închin zeilor.
Atunci șiretul s-a prefăcut mirat şi-a strigat:
— E cu putință oare să jertfești un câine bălțat? Vezi să nu stârnești împotrivă-ți mânia zeului!
“E nebun de-a binelea” – și-a zis brahmanul și a grăit cu blândețe:
— Ești bolnav, prietene, și de-aia iei capra asta albă drept un câine bălțat. Du-te acasă și cheamă vraciul.
Şiretul i-a răspuns atunci cu zâmbelul pe buze:
— Eu, domnul meu, am spus ce văd. Dute, și mila zeului să-ți ierte fărădelegea…
Și despărțindu-se, a apucat fiecare pe un alt drum.
Nici n-a avut brahmanul vreme să spună o rugăciune că al doilea șiret i-a și ieșit în întâmpinare. Iar când a ajuns în dreptul lui, s-a prefăcut înspăimântat și a grăit:
​ — O, vai și-amar de tine! Pentru ce duci pe umeri o vițică neagră, moartă? Ai uitat că zeii ne opresc să tulburăm liniștea trupurilor moarte?… Un an întreg va trebui să te rogi ca să te cureţi de păcatul ăsta!
De astă dată s-a mâniat brahmanul și a zis:
— Pentru ce, o, prostănacule, numeşti vițea neagră, si încă moartă, o capră albă?
Liniştit, şiretul i-a răspuns:
– Nu te mânia, preacinstite! Dacă vrei să numeşti capră albă o vițică neagră, mă rog, fie. Gândește-te înşă la mânia zeului, căruia vrei să-i jertfeşti o vițică moarta…
La asta brahmanul n-a mai răspuns nimic, ci, îngândurat a pornit înainte. Dar cel de-al treilea șiret i-a tăiat curând drumul. Ridicând mâinile la cer, şiretul a întrebat:
— Ce te-a făcut să-l duci pe umeri pe măgarul ăsta sur?
Auzind una ca asta, a lăsat brahmanul capra la pământ, s-a frecat bine-bine la ochi, apoi şi-a luat iarăşi povara pe umeri și din nou a pornit înainte, fără a mai scoate o vorbă.
Dar cel de-al patrulea șiret i-a ieșit acum înainte şi-a strigat:
— Eşti oare în toate minţile? Cum de duci la templu o stârpitură de şacal roşcat? Oare nu te temi de mânia zeului?
Şi, grăind aşa, s-a ascuns şiretul într-un crâng din apropiere.
Dar de astă dată brahmanul nu s-a mai putut stăpâni. A zvârlit capra cât colo şi-a strigat:
— Asta nu mai e capră, ci vârcolac blestemat! Din clipă-n clipă se preface într-altă dihanie!
Şi, lăsând capra în mijlocul drumului, cuprins de groază, brahmanul s-a grăbit s-o ia către casă.
Dar capra n-a rămas multă vreme acolo. Cei patru şireţi au vândut-o cât ai bate din palme şi, cu banii primiţi au mâncat şi ei, pentru întâia oară după cine ştie câte zile, pe săturate.

* Brahman – Membru al castei sacerdotale, considerată cea mai înaltă dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma.