​Croitorul și mandarinul

Legende şi povesti vietnameze. – Cluj-Napoca: Limes, 2012, p. 34.

În capitala Vietnamului trăia o dată un croitor renumit pentru talentul său. Fiecare veşmânt care ieşea din magazinul lui trebuia să i să potrivească perfect clientului indiferent de greutatea, statură, vârsta sau statutul acestuia.
Într-o zi, un înalt demnitar l-a chemat şi a ordonat să îi croiască o haină de ceremonie. După ce a luat măsurătorile necesare, croitorul l-a întrebat respectuos pe demnitar de cât timp se afla în funcţie.
– Ce importanţă are durata funcţiei în croirea robei mele? L-a întrebat mandarinul cu naturaleţe.
– Are o mare importanţă, domnule, a răspuns croitorul. Ştiţi, un mandarin numit în funcţie, plin de importanță, îşi ţine capul sus şi pieptul bombat, în afară. Trebuie să luăm acest lucru în considerare şi să tăiem din poală, astfel încât partea din faţa să fie mai lungă decât cea din spate. După aceea, încetul cu încetul, o să o lungim. Atunci când mandarinul ajunge la jumătatea carierei sale merge drept iar poalele din faţă şi din spate sunt tăiate la aceeaşi lungime. În final, încovoiat de oboseală lungilor ani de serviciu şi de greutatea vârstei, el aspira doar să se alăture înaintaşilor săi din cer, iar, pentru poziţia sa cocârjată, roba trebuie să fie mai lungă la spate decât în faţă. Deci, vedeţi domnule, un croitor care nu cunoaşte vechimea în serviciu a demnitarilor nu le poate croi perfect hainele.