​Cum a fost orbit uriașul

La Dalton, lângă Thirsk, în Yorkshire, se afla o moară. A fost reconstruită de curând, dar pe vremea când am fost eu la Dalton, acum șase ani, încă am mai prins vechea clădire.
În fața casei se afla un val de pământ care era cunoscut sub numele de „mormântul uriașului” și în moară era expusă o lamă lungă de fier semănând cu lama unei seceri, doar că nu era curbată. Se spunea despre ea că ar fi fost cuțitul uriașului. O stranie poveste circula în legătură cu acest cuțit. La moara aceasta trăise un uriaș care măcina oasele oamenilor pentru a-și face pâine. Într-o zi, prinsese un flăcău pe râul Pilmoor și-n loc să-l macine în moară, nu-i mai dădu drumul și-l ținu pe lângă el ca slugă.
Jack, căci acesta era numele băiatului, îl slugări pe uriaș ani în șir, fără să aibă o zi liberă. În cele din urmă, flăcăul nu mai putu răbda. Se apropia ziua bâlciului de la Topcliffe și Jack stărui să i se dea voie să meargă și el ca să se-ntâlnească cu fetișcanele și să cumpere mirodenii. Morocănosul uriaș nu fu de acord, dar Jack se hotărî să o șteargă.
Era foarte cald în ziua aceea și, după masă, uriașul se-ntinsese pe podea, în moară punându-și capul pe un sac, ca să tragă un pui de somn. După ce mâncase își pusese alături o bucată zdravănă de pâine din oase; cuțitul totdeauna pregătit, îl ținea în mână. în timpul somnului însă, degetele nu-l mai țineau prea strâns. Jack prinse momentul, îi smulse cuțitul și, ținându-l cu amândouă mâinile, îl înfipse în unicul ochi al uriașului care se trezi cu un urlet de agonie. Sări în picioare și zăvorî ușa. Jack se afla din nou la ananghie, dar, curând, găsi o ieșire. Uriașul avea un câine credincios, care dormea și el când a fost orbit stăpânul. Jack ucise câinele, îi jupui pielea, pe care și-o puse pe spinare, și, lătrând și mergând în patru labe, o zbughi afară printre picioarele uriașului. Astfel reuși să scape de răzbunarea hainului monstru.